Prin cimitirul proştilor trecând

Prin cimitirul proştilor trecând,

Văzut-am moaca Occidentului râzând,

Pe urmaşii proştilor plângând

Şi paraziţii proştilor păzind.

Nici un agent sau terorist,

Nici un ciaist sau febeist,

Doar cetăţeni şi comunişti

Zăceau tăcuţi.

Ion şi Gheorghe că erau strungari

Petre şi cu Nae că erau studenţi,

Vasile şi Ilie că erau căprari

Marin şi Ioana că erau docenţi.

Ani de viaţă, nume, poză, meserie.

Toate-s acum sărăcie.

,,Jos comunismul!,, ,,Sus boieria!,,

,,Jos dictatorul!,, ,,Sus democraţia!,,

Nu gândurile lor erau pe cruci

Ci curvele ce dau din buci,

Nu împlinirea crezului uman

Ci sereleul ,,Burduhan,,.

În cimitirul proştilor văzut-am

Minciuna capitalului râzând.

Atunci cu groază înţeles-am

Naivul comunist murind.

Degenerare postpucistă

E vremea moimelor ce cântă;
Cântă în mine şi-n morminte.
E vremea corciului la pândă
Şi a spurcării celor sfinte.

E vremea muzicii-n conservă
Si-a gloabelor ce cânta-n strună.
E timpul celor ce imită,
Al celor ce vorbesc la lună.

Am multe amaruri de suflat
Dar sunt urechi blegite-n jur;
E vremea celor ce-au mâncat
Ultimul rest al sufletului pur.

E vremea ploilor murdare
Ce-nmoaie orice lucru dat
Ducând tot în degradare,
Amestecându-ne-n rahat.

Refuz aceasta lume grasă
Şi nu vreau nicidecum untură,
Ţineţi pentru voi aceasta plasă
Mâncati voi aceasta borâtură!

-Eu zic să mergem mai încolo
Poate nu plouă aşa de tare
Poate nu pute-a hoit acolo
Poate mai avem scăpare.

Si ploua-ntr-una fără rost
Îmi cade părul radiat;
Ma simt devenind mai prost
In veacul ăsta, democrat.

Mi-e silă astăzi de mâncare
Caci sunt sătul de chimicale.
Ştim ca vom muri fără de rost
Şi ştim ca noi nu vom fi fost.

Târzia seară a vietii noastre
Ne lasă tot mai trist in hău;
Vedem ce n-am crezut in viaţă:
Substituirea Binelui prin Rău.