Prin cimitirul proştilor trecând,
Văzut-am moaca Occidentului râzând,
Pe urmaşii proştilor plângând
Şi paraziţii proştilor păzind.
Nici un agent sau terorist,
Nici un ciaist sau febeist,
Doar cetăţeni şi comunişti
Zăceau tăcuţi.
Ion şi Gheorghe că erau strungari
Petre şi cu Nae că erau studenţi,
Vasile şi Ilie că erau căprari
Marin şi Ioana că erau docenţi.
Ani de viaţă, nume, poză, meserie.
Toate-s acum sărăcie.
,,Jos comunismul!,, ,,Sus boieria!,,
,,Jos dictatorul!,, ,,Sus democraţia!,,
Nu gândurile lor erau pe cruci
Ci curvele ce dau din buci,
Nu împlinirea crezului uman
Ci sereleul ,,Burduhan,,.
În cimitirul proştilor văzut-am
Minciuna capitalului râzând.
Atunci cu groază înţeles-am
Naivul comunist murind.
