Am împietrit în vremea burgheziei
Cu ochii la monarhii trădători
Pe piedestalul măreţiei
Celor ucişi pentru popor.
Comuniştii ne-au strivit
Pe vecie mutilaţi,
Ducem un suflet chinuit
Ca veşnici politicieni rataţi.
Deşi ne arătăm creştini
Nimic nu e mai scump ca trupul
Noi v-am minţit şi vă minţim
Că-i veşnic numai suflletul.
E mult mai dulce închinarea
Şi amintirea vieţilor trecute
Decât lupta şi disperarea
Şi chinul faptelor făcute.
Dându-ne seama de pericol
Nu mişcăm nimic în contra,
Nici pe alţii nu-i lăsăm
Nici măcar să-şi zică vorba.
Am vrea să fim şi noi măreţi
De s-ar putea fără efort.
Capitalismul pădureţ
E preferabil unui mort.