Măscăricii şi poporul

Când trecem de la lemne la cauciuc
De la salariu la ciubuc,
Creştinismul este vorbă goală
Şi cultura mascaradă.

Întoarceţi realitatea pe dos
Voi aplaudacii puciului de stat
Când poporul dormea sănătos
Sătul de revoluţii de palat.

Popoarele tac şi înţeleg
Acest veac odios şi bleg;
Românul se face vinovat
De naivitate, răbdare şi aşteptat.

Un popor nu poate înşela;
Deschis, expus, nevinovat,
În el loveşte orice muhaia
Şi orice intelectual rasat.

Grotesc spectacol în conşiinţă trează,
Îmi urzică sufletul de groază;
Iată cum inocentul copil
E tratat ca imbecil, ca imbecil.

Vai vouă mortăciuni ale istoriei…
De se va trezi cel care doarme acum,
Cel ce vă are în adâncul memoriei
Vă va face cenuşă şi scrum…

Victima şi lingăul

Când mândrul soare face dimineaţă
Pe tarabele bişniţarilor din piaţă
Plânge golul în buzunarul săracului
Mama păcatului, mama păcatului.

Cadoul otrăvit al crăciunului mort
Ne mănâncă fiinţa tăindu-ne scurt
Pofta de a fi şi curajul negării
În triste ore ale înserării.

Uitaţi-vă la voi aplaudaci ponosiţi
Linguşitori de meserie hulită
Ce pentru piţa ce-o lingeţi plătiţi
Voi şi a şaptea voastră spiţă.

Nemernici, plătiţi din venitul cerşelii
Blesteme mâncaţi sub placa spoielii
Blesteme şi ură, otravă mâncaţi
Gunoaie istorice, fi-veţi uitaţi.

Cadoul otrăvit al "revoluţiei"

E libertatea fără de valoare

E dreptul la furt cu acte-n vigoare,

E vânzarea conştiinţei pe două parale

Şi timpul ce trece lucrând la haznale.

Cadoul otrăvit al revoluţiei

E mersul înapoi al involuţiei

E trecerea de la tractor şi plugul de fier

La caii sălbatici şi sapa de lemn.

E scrâşnetul tarabei de piaţă,

Sacoşa săracului legată cu aţă,

E cântecul pensionarului nebun

Pe străzi în ajun de Crăciun.