Măscăricii şi poporul

Când trecem de la lemne la cauciuc
De la salariu la ciubuc,
Creştinismul este vorbă goală
Şi cultura mascaradă.

Întoarceţi realitatea pe dos
Voi aplaudacii puciului de stat
Când poporul dormea sănătos
Sătul de revoluţii de palat.

Popoarele tac şi înţeleg
Acest veac odios şi bleg;
Românul se face vinovat
De naivitate, răbdare şi aşteptat.

Un popor nu poate înşela;
Deschis, expus, nevinovat,
În el loveşte orice muhaia
Şi orice intelectual rasat.

Grotesc spectacol în conşiinţă trează,
Îmi urzică sufletul de groază;
Iată cum inocentul copil
E tratat ca imbecil, ca imbecil.

Vai vouă mortăciuni ale istoriei…
De se va trezi cel care doarme acum,
Cel ce vă are în adâncul memoriei
Vă va face cenuşă şi scrum…