E vremea moimelor ce cântă;
Cântă în mine şi-n morminte.
E vremea corciului la pândă
Şi a spurcării celor sfinte.
E vremea muzicii-n conservă
Si-a gloabelor ce cânta-n strună.
E timpul celor ce imită,
Al celor ce vorbesc la lună.
Am multe amaruri de suflat
Dar sunt urechi blegite-n jur;
E vremea celor ce-au mâncat
Ultimul rest al sufletului pur.
E vremea ploilor murdare
Ce-nmoaie orice lucru dat
Ducând tot în degradare,
Amestecându-ne-n rahat.
Refuz aceasta lume grasă
Şi nu vreau nicidecum untură,
Ţineţi pentru voi aceasta plasă
Mâncati voi aceasta borâtură!
-Eu zic să mergem mai încolo
Poate nu plouă aşa de tare
Poate nu pute-a hoit acolo
Poate mai avem scăpare.
Si ploua-ntr-una fără rost
Îmi cade părul radiat;
Ma simt devenind mai prost
In veacul ăsta, democrat.
Mi-e silă astăzi de mâncare
Caci sunt sătul de chimicale.
Ştim ca vom muri fără de rost
Şi ştim ca noi nu vom fi fost.
Târzia seară a vietii noastre
Ne lasă tot mai trist in hău;
Vedem ce n-am crezut in viaţă:
Substituirea Binelui prin Rău.
