De ciocoi şi de ciocoaie

De la Turnu-n Dorohoi

Geme ţara de ciocoi

De ciocoi şi de ciocoaie

Afacerişti şi afaceroaie.

E plin oraşul de privaţi

Întreprinderi de rahaţi.

Azi îi vezi şi mâine nu-s

Şi industria s-a dus.

E plin satul de boieri

Ce stăteau ascunşi de ieri;

Azi belesc agricultura

Comună după comună.

Maţe, câini şi hăndrălăi

În loc de vaci, în loc de oi.

Avem peşte în loc de porc

Şi curve ce  dau din cioc.

Capitalismul reînvie

Vânzarea de carne vie,

Găoaza la kilogram

Şi salamul calbasan.

Dacia a fost bogată

Şi a ajuns acum săracă;

E furată la bucată

În gunoi e aruncată.

Patronii ne-au copleşit

De drepturi ne-au belit;

Belirea-i democraţie

Boala este fericire.

Ion VIDU - Ana Lugojana

Rapsodia română - George Enescu

Flori triste

Câinie postpucistă

Nu mai sunt câini în București

Nici a fecale nu mai pute.
Ionuț tu iară mai trăiești…

Javra n-așteaptă la răscruce.

Un zoofil se zbate creştineşte

Să protejeze maidanezi;

Ionuţ doarme copilăreşte
Cu maţe rupte de burghezi.

Preamărim cuvintele latine
Şi viața dulce în boscheți;
Mai sus de om este un câine
Jehova e mare precupeț.

Boşorogisme legionaroide

Am împietrit în vremea burgheziei

Cu ochii la monarhii trădători

Pe piedestalul măreţiei

Celor ucişi pentru popor.

Comuniştii ne-au strivit

Pe vecie mutilaţi,

Ducem un suflet chinuit

Ca veşnici politicieni rataţi.

Deşi ne arătăm creştini

Nimic nu e mai scump ca trupul

Noi v-am minţit şi vă minţim

Că-i veşnic numai suflletul.

E mult mai dulce închinarea

Şi amintirea vieţilor trecute

Decât lupta şi disperarea

Şi chinul faptelor făcute.

Dându-ne seama de pericol

Nu mişcăm nimic în contra,

Nici pe alţii nu-i lăsăm

Nici măcar să-şi zică vorba.

Am vrea să fim şi noi măreţi

De s-ar putea fără efort.

Capitalismul pădureţ

E preferabil unui mort.